Norme metodologice utilizate

POPULAŢIE. SURSA DATELOR

Surse statistice:

– Recensământul din octombrie 2011 s-a realizat în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind Recensământul Populaţiei și al Locuinţelor;
– Statistici din evidenţa curentă a populației, pentru datele referitoare la numărul și structura demografică a populației;
– Înregistrări din evidenţa stării civile:  Buletine statistice demografice completate de oficiile de stare civilă cu date referitoare la naşteri, decese, căsătorii, divorţuri și  înregistrări primite de la judecătorii și notariate pentru divorţuri;
– Model econometric bazat pe tehnici de estimare pe domenii mici, pentru determinarea numărului de emigranţi (persoane din România care și-au schimbat reşedinţa obişnuită în alte ţări);
– Serii anuale de fluxuri de migraţie (imigranţi și emigranţi) transmise de oficiile naționale de statistică din Italia și Spania pentru perioada 2010-2015;
– Statistici „în oglindă” privind migraţia internaţională din baza de date a EUROSTAT ca valori de referinţă (benchmark) pentru evaluarea calităţii rezultatelor obţinute prin aplicarea modelului econometric;
– Statisticile privind migraţia internaţională sunt estimate în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei și protecției internaţionale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini;
– Statisticile privind populaţia rezidentă sunt estimate în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr.1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind statisticile demografice europene.

Surse administrative:

– Baza de date a Ministerului Afacerilor Interne, privind evidenţa persoanelor, pentru populaţia după domiciliu, migraţia internă (cu schimbarea domiciliului şi stabilirea reşedinţei) şi internaţională (definitivă) determinată de schimbarea domiciliului.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Numărul populaţiei la nivel naţional, pentru perioada 2010-2015 (a fost estimat în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din anul 2011) se referă la populaţia rezidentă, conform metodologiei şi reglementărilor internaţionale în domeniu şi cuprinde totalitatea persoanelor care au reşedinţa obişnuită în România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

Populaţia rezidentă, pentru perioada 2010-2015 s-a determinat luând în calcul şi soldul migraţiei internaţionale (conform conceptului de reşedinţă obişnuită pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 12 luni).

Datele sunt disponibile în profil teritorial la nivel de judeţ începând cu 1 iulie 2012.

Populaţia rezidentă la 1 iulie s-a determinat ca medie aritmetică simplă dintre valorile populaţiei rezidente la 1 ianuarie a doi ani consecutivi.

Datele privind populaţia rezidentă sunt disponibile în profil teritorial, pe următoarele niveluri de detaliere: nivel naţional, macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe.

Urmare a definitivării datelor privind populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2015, cuprind date corespunzătoare populaţiei rezidente la 1 iulie 2014, în varianta definitivă. Datele pentru populaţia rezidentă la 1 iulie 2015 sunt definitive.


FORŢA DE MUNCĂ. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării, pentru datele privind populaţia ocupată şi şomajul (conform Regulamentului nr. 577 / 1998 al Consiliului privind organizarea unei anchete prin sondaj asupra forţei de muncă din Comunitate, cu modificările ulterioare);

– Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă în unităţile economico-sociale, pentru datele referitoare la numărul salariaţilor (conform Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr. 530 / 1999 privind statisticile structurii câştigurilor salariale şi costului forţei de muncă);

– Cercetarea statistică trimestrială asupra locurilor de muncă vacante, pentru datele referitoare la rata locurilor de muncă vacante (conform Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr. 453 / 2008 privind statisticile referitoare la locurile de muncă vacante);

– Balanţa forţei de muncă, pentru datele privind populaţia ocupată civilă pe activităţi ale economiei naţionale.

Surse administrative:

– Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru datele privind şomajul înregistrat.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) este concepută ca o sursă importantă de informaţii intercenzitare asupra forţei de muncă; ancheta furnizează, într-o manieră coerentă, date esenţiale asupra principalelor segmente de populaţie (activă – ocupată şi în şomaj – inactivă), cu numeroase posibilităţi de corelare şi structurare după caracteristici demo – socio – economice diverse, în condiţii de comparabilitate internaţională. Începând cu anul 1996, ancheta forţei de muncă în gospodării se realizează trimestrial, ca o cercetare continuă, permiţând astfel obţinerea de date conjuncturale asupra mărimii şi structurii ofertei de forţă de muncă şi evidenţierea fenomenelor cu caracter sezonier care se manifestă pe piaţa forţei de muncă. Din anul 2015, volumul eşantionului pe care se realizează ancheta este de 28512 locuinţe/trimestru. Datele anuale se calculează ca medii aritmetice ale datelor trimestriale.

Indicatorii de forţă de muncă, prezentaţi pentru perioada 2010-2015, respectiv populaţia activă, populaţia ocupată, şomerii, populaţia inactivă, ratele de activitate, ratele de ocupare şi ratele şomajului etc. au fost calculați în funcţie de populaţia rezidentă, conform conceptului de reşedinţă obişnuită şi a pragului de cel puţin 12 luni de prezenţă/absenţă pe teritoriul României, recalculată în condiţii de comparabilitate cu rezutatele finale ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din anul 2011.

Din acest motiv, seriile de date prezentate nu sunt comparabile cu perioadele precedente.

Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă este o cercetare statistică anuală complexă care furnizează elementele necesare efectuării unor analize privind evoluţia diferitelor componente ale costului forţei de muncă şi corelaţiile dintre ele, oferind totodată, elementele necesare calculului mărimii brute şi nete, lunare şi orare, a câştigului salarial structurat pe activităţi ale economiei naţionale, forme de  proprietate, forme juridice, categorii de salariaţi, sexe, macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe.

VENITURILE POPULAŢIEI. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetarea statistică a bugetelor de familie;

– Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă, în unităţile economico-sociale (conform Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr. 530 / 1999 privind statisticile structurii câştigurilor salariale şi costului forţei de muncă).

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Cercetarea statistică a bugetelor de familie permite colectarea informaţiilor privind componenţa gospodăriilor, veniturile, cheltuielile şi consumul acestora şi alte aspecte ale nivelului de trai al populaţiei. Ancheta este organizată ca o cercetare trimestrială continuă pe o perioadă de trei luni consecutive, pe un eşantion de 9504 locuinţe permanente, repartizate în subeşantioane lunare independente de câte 3168 locuinţe permanente.

Cercetarea s-a desfăşurat în 792 centre de cercetare repartizate în toate judeţele ţării şi în sectoarele municipiului Bucureşti (450 în mediul urban şi 342 în mediul rural).

Includerea unei gospodării într-o anumită categorie socio-economică s-a realizat pe baza statutului ocupaţional principal al capului gospodăriei. În categoria “Agricultori” s-au inclus gospodăriile de lucrători pe cont propriu în agricultură şi membrii asociaţiilor agricole. În cadrul gospodăriilor de “Pensionari” s-au inclus şi pensionarii agricoli.

Rezultatele obţinute sunt extrapolate pe baza structurii populaţiei provizorii neinfluenţate de migraţia externă.

Începând cu anul 2014, datele au fost estimate pe baza populaţiei rezidente şi nu sunt comparabile cu seriile publi cate pentru perioadele precedente.

LOCUINŢE ŞI UTILITĂŢI PUBLICE. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor, din 20 octombrie 2011;

– Cercetarea statistică privind modificările fondului de locuinţe;

– Cercetarea statistică privind locuinţele terminate;

– Cercetări statistice privind alimentarea cu apă, canalizare publică şi spaţii verzi, salubritatea şi distribuţia energiei termice, a gazelor naturale şi alte cercetări statistice pentru domeniul edilitar.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Fondul de locuinţe se determină pe baza datelor obţinute la recensămintele populaţiei şi locuinţelor şi a modificărilor intervenite în cursul fiecărui an, respectiv:

– intrările, reprezentând locuinţele date în folosinţă (locuinţe noi şi spaţii cu altă destinaţie transformate în locuinţe);

– ieşirile, reprezentând demolările şi schimbarea locuinţelor în spaţii cu altă destinaţie.

Locuinţa este construcţia, formată din una sau mai multe camere de locuit situate la acelaşi nivel al clădirii sau la niveluri diferite, prevăzută, în general, cu dependinţe (bucătărie, baie etc.) sau cu alte spaţii de deservire, independentă din punct de vedere funcţional, având intrarea separată din casa scării, curte sau stradă şi care a fost construită, transformată sau amenajată în scopul de a fi folosită, în principiu, de o singură gospodărie.

Locuinţa terminată în cursul unui an este acea construcţie care nu a existat anterior şi ale cărei elemente, inclusiv fundaţia, s-au construit pentru prima dată, la care s-au realizat toate categoriile de lucrări prevăzute în documentaţia de execuţie şi care au fost recepţionate de beneficiar.

Camera de locuit reprezintă o încăpere dintr-o locuinţă care serveşte pentru locuit, având suprafaţa de cel puţin 4 m2, înălţimea de cel puţin 2 m pe cea mai mare parte a suprafeţei sale şi care primeşte lumină naturală fie direct prin ferestre şi / sau uşi exterioare, fie indirect, prin verande cu ajutorul ferestrelor şi / sau uşilor, sau prin alte camere de locuit cu ajutorul glasvandurilor. Astfel, sunt considerate camere de locuit: dormitoarele, camerele de zi, holurile locuibile, încăperile cu dublă utilizare (din a căror suprafaţă, o parte este folosită pentru locuit) şi de asemenea, alte încăperi destinate pentru locuit.

Suprafaţa (aria) construită desfăşurată (totală) reprezintă suma suprafeţelor secţiunilor orizontale ale tuturor nivelurilor clădirii (subsol, parter, etaje şi mansardă, exclusiv podurile circulabile sau necirculabile), delimitate de conturul exterior al pereţilor exteriori. Nu se cuprind suprafeţele aferente treptelor exterioare, teraselor neacoperite, ariile curţilor interioare şi exterioare de lumină sau de acces, mai mari de 4 m2, subsolurile tehnice.

Suprafaţa (aria) utilă desfăşurată (totală) rezultă din suprafaţa construită desfăşurată, din care se scade suprafaţa ocupată de pereţi (exclusiv pereţii amovibili).

Suprafaţa (aria) locuibilă desfăşurată (totală) reprezintă suma suprafeţelor destinate pentru locuit a tuturor locuinţelor sau spaţiilor de locuit din clădire.

Transportul public local de pasageri reprezintă operaţiunea de transport de pasageri care se efectuează cu un vehicul rutier de transport, precum şi cu metroul, în interiorul zonei administrativ-teritoriale a unei localităţi, fără a depăşi limitele acesteia.

Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile reprezintă lungimea tuburilor şi conductelor instalate pe teritoriul localităţii respective, pentru transportul apei potabile de la conductele de aducţiune sau de la staţiile de pompare, până la punctele de branşare a consumatorilor.

Apa potabilă distribuită consumatorilor este cantitatea totală de apă potabilă livrată efectiv tuturor consumatorilor, populaţiei şi operatorilor economici, pentru nevoi productive şi neproductive (casnice, băi publice, clădiri social-culturale şi administrative, hoteluri, stropitul străzilor, spaţii verzi etc) prin reţele de distribuţie sau direct prin conductele de aducţiune; se determină cu ajutorul apometrelor instalate la consumatori, iar în lipsa acestora pe baza normelor de consum pauşal.

Lungimea totală a conductelor de distribuţie a gazelor naturale se referă la totalitatea conductelor (din reţea şi direct din conductele magistrale de transport) prin care se distribuie gaze la consumatorii dintr-o localitate, începând de la staţiile de reglare a presiunii şi predare a gazelor de către furnizori până la punctele de branşare a consumatorilor.

Gazele naturale distribuite efectiv reprezintă volumul total de gaze naturale livrate consumatorilor prin reţele de distribuţie (inclusive gazele naturale consumate de unitatea distribuitoare).

EDUCAŢIE. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetări statistice realizate la începutul şi sfârşitul anului şcolar (universitar) în unităţile de învăţământ de toate tipurile, pe forme de proprietate şi niveluri de educaţie.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

În statisticile din domeniul educaţiei formale, începând cu anul şcolar/universitar 2013/2014 se utilizează noua Clasificare Internaţională Standard a Educaţiei ISCED – 2011, pentru organizarea programelor şi calificărilor pe niveluri educaţionale şi domenii, în conformitate cu Regulamentul UE nr. 912/2013 privind producerea şi dezvoltarea de statistici în domeniul educaţiei şi învăţării continue.

Datele statistice privind numărul copiilor şi elevilor înscrişi, absolvenţilor şi personalului didactic din învăţământul preuniversitar (preşcolar, primar şi gimnazial, liceal, profesional, postliceal) cuprind şi pe cele din învăţământul special. Conform noii clasificări ISCED-2011, începând cu anul şcolar/universitar 2014/2015, în populaţia şcolară se include şi numărul copiilor din învăţământul antepreşcolar, iar în învăţământul superior, pe lângă numărul studenţilor, se include şi numărul cursanţilor înscrişi în învăţământul de master, cel postuniversitar, de doctorat, precum şi la programele postdoctorale.

Datele statistice privind învăţământul superior (numărul facultăţilor, studenţii înscrişi, absolvenţii cu diplomă) includ şi studenţii care au obţinut diploma de bacalaureat în altă ţară decât România; nu sunt incluşi studenţii români care studiază în alte ţări.

Absolvenţii cu diplomă din învăţământul superior reprezintă toate persoanele care au promovat examenul de absolvire la finalizarea unui nivel de învăţământ superior şi au obţinut o diplomă (ex.: diploma de licenţă, disertaţie, diploma de doctorat, diploma de absolvire).

Cadrele didactice sunt înregistrate o singură dată la unitatea unde au norma de bază. În aceeaşi categorie sunt incluşi şi maiştri instructori, care desfăşoară activitate instructiv-educativă în sistemul de învăţământ.

CULTURĂ. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetări statistice privind activitatea bibliotecilor.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Biblioteca este instituţia, compartimentul sau structura specializată al cărei scop principal este de a constitui, a organiza, a prelucra, a dezvolta şi a conserva colecţii de cărţi, publicaţii, alte documente specifice şi baze de date pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere.

Bibliotecile, conform Legii nr. 334 / 2002, se clasifică în: biblioteci naţionale, biblioteci universitare, biblioteci specializate, biblioteci publice (puse în slujba unei comunităţi locale sau judeţene), biblioteci şcolare.

Volume de bibliotecă sunt considerate cărţile, broşurile, colecţiile de ziare şi reviste cu minimum 5 pagini, precum şi materialele audiovizuale (casete cu benzi magnetice, diafilme, CD-uri, DVD-uri etc.) pentru toate tipurile de biblioteci: naţionale, judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, ale instituţiilor de învăţământ superior, ale operatorilor economici şi ale unităţilor şcolare.

AGRICULTURĂ. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Recensământul General Agricol – 2010;

– Începând cu anul 2004, cercetări statistice realizate prin sondaj aliniate la acquis-ul comunitar în domeniul statisticii agricole privind suprafeţele şi producţia vegetală, efectivele de animale şi producţia animală.

Surse administrative:

– Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru: fondul funciar după modul de folosinţă pentru perioada 2010-2015; parcul de tractoare şi maşini agricole principale din agricultură aferent sfârşitului de an 2010, 2011, 2012, 2013, 2014 şi 2015.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Fondul funciar reprezintă totalitatea terenurilor, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte.

Suprafaţa agricolă, după modul de folosinţă, include terenurile cu destinaţie agricolă, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice şi care se clasifică astfel: teren arabil, păşuni şi fâneţe naturale, vii şi pepiniere viticole, livezi şi pepiniere pomicole.

Terenul arabil reprezintă suprafaţa care se ară în fiecare an sau la mai mulţi ani şi se cultivă cu plante anuale sau perene.

Păşunile reprezintă terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânţare, destinate păşunatului animalelor.

Fâneţele reprezintă terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânţare şi destinate recoltării pentru obţinerea de fân.

Viile şi pepinierele viticole reprezintă suprafeţele cu plantaţii viticole, pepiniere viticole şi terenul în pregătire pentru vii.

Livezile şi pepinierele pomicole reprezintă suprafeţele cu plantaţii pomicole, arbuşti fructiferi, pepiniere pomicole şi terenul în pregătire pentru livezi.

Producţia ramurii agricole se determină conform metodologiei Eurostat privind „Conturile Economice pentru Agricultură” şi cuprinde: valoarea tuturor producţiilor de produse agricole (inclusiv valoarea producţiei de vin obţinută în unităţile agricole care nu dispun de instalaţii industriale de vinificaţie) şi valoarea serviciilor agricole efectuate de unităţile specializate. Această producţie nu cuprinde: valoarea consumului de sămânţă din producţie proprie pentru culturile la care însămânţările se fac toamna, valoarea strugurilor utilizaţi în producţia de vin a unităţilor agricole care nu dispun de instalaţii industriale de vinificaţie, valoarea laptelui consumat de animale, valoarea ouălor puse la incubat şi pierderile la producători după recoltare.

Producţia ramurii agricole cuprinde şi valoarea activităţilor secundare neagricole neseparabile şi este diminuată cu valoarea laptelui transformat în derivate (produse obţinute din prelucrarea laptelui) în aceeaşi fermă.

Activităţile secundare neagricole neseparabile sunt activităţi legate direct de producţia agricolă şi nu pot fi separate de activitatea agricolă principală din punct de vedere al costurilor (ex.: producerea brânzeturilor în ferma zootehnică).

Producţia ramurii agricole este exprimată în preţuri curente de bază (preţurile la producător la care se adaugă subvenţiile pe produs şi se scad impozitele pe produs) ale fiecărui an.

Suprafaţa cultivată reprezintă suprafaţa însămânţată / plantată în ogor propriu, în anul agricol de referinţă (1 octombrie – 30 septembrie) cu o cultură principală (care ocupă terenul pe cea mai mare perioadă de timp), sau în anii agricoli precedenţi pentru culturile bienale, trienale sau perene.

Producţia agricolă vegetală reprezintă producţia fizică obţinută în perioada de referinţă (anul în care se face recoltarea), mai puţin pierderile la recoltare, exprimată în unităţi fizice, în funcţie de natura produselor şi a grupelor de produse şi cuprinde:

– producţia culturilor în ogor propriu;

– producţia culturilor intercalate;

– producţia culturilor succesive;

– producţia obţinută în grădinile familiale (pentru legume, cartofi, fructe, struguri).

Efectivele de bovine cuprind totalitatea taurinelor şi bubalinelor masculi şi femele, pe diferite grupe de vârstă şi destinaţie economică.

Efectivele de porcine cuprind totalitatea porcinelor din exploataţia agricolă (inclusiv porcinele aflate în maternităţi, crescătorii şi îngrăşătorii), indiferent de sex, categorii de greutate şi destinaţie economică.

Efectivele de ovine cuprind toate animalele din specia ovine, indiferent de sex, vârstă, destinaţie economică şi locul unde se află.

Efectivele de caprine cuprind toate caprinele indiferent de sex, vârstă, destinaţie economică şi locul unde se află.

Parcul de tractoare şi maşini agricole (fizice) principale din agricultură (la sfârşitul anului) este aferent unităţilor care au agricultura ca activitate principală (inclusiv exploataţiile agricole fără personalitate juridică).


SILVICULTURĂ. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetări statistice curente privind fondul forestier, masa lemnoasă recoltată, suprafaţa parcursă cu tăieri, regenerări şi volumul de lemn recoltat, completate de către ocoale silvice de stat şi private.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Fondul forestier reprezintă totalitatea suprafeţelor pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive cuprinse în amenajamentele silvice, la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietate.

Suprafaţa pădurilor reprezintă terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.

Regenerările artificiale reprezintă ansamblul de lucrări de plantare de puieţi, butaşi şi sade sau de însămânţare a unei suprafeţe de teren cu scopul de a se crea noi arborete, atât pe terenuri forestiere de pe care a fost exploatat arboretul matur, cât şi pe terenuri lipsite de vegetaţie forestieră.

Volumul de lemn recoltat reprezintă volumul brut de masă lemnoasă pe picior din partizile aferente anului de producţie pentru care se întocmeşte cercetarea statistică, recoltat până la data de 31 decembrie a anului respectiv. Nu constituie masă lemnoasă

recoltată, masa lemnoasă rămasă pe picior.

ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Ancheta structurală în întreprinderi şi alte cercetări realizate de Institutul Naţional de Statistică privind activitatea întreprinderilor din industrie, construcţii, comerţ şi alte servicii;

– Registrul statistic al întreprinderilor, gestionat de Institutul Naţional de Statistică.

Surse administrative:

– Ministerul Finanţelor, pentru datele din Registrul Contribuabililor, pentru datele din bilanţurile contabile ale firmelor, pentru datele privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, precum şi pentru datele privind statele de funcţiuni ale unităţilor bugetare;

– Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru datele privind structura capitalului social;

– Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, pentru datele privind întreprinderile privatizate;

– Banca Naţională a României, pentru datele privind situaţia societăţilor cu activitate bancară;

– Alte ministere şi organizaţii neguvernamentale, pentru structura privind mărimea şi activităţile întreprinderilor din subordine.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Unitatea legală reprezintă orice operator economic sau social care dispune de un patrimoniu propriu, poate să încheie în nume propriu contracte cu terţi şi să-şi apere interesele în justiţie – are personalitate juridică. Unităţile legale sunt fie persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale (în calitatea lor de întreprinzători), fie persoane juridice.

Întreprinderea este o grupare de unităţi legale care se constituie ca o entitate organizaţională de producţie de bunuri, servicii comerciale sau servicii de interes social, ce beneficiază de o autonomie de decizie, mai ales pentru asigurarea resurselor sale curente.

O întreprindere exercită una sau mai multe activităţi, în unul sau mai multe locuri (sedii – unităţi locale ale întreprinderii).

În mod convenţional sunt asimilate întreprinderilor, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale care desfăşoară activităţi economice pe bază de liberă iniţiativă potrivit legii, instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale.

Unitatea locală

1) este o întreprindere sau o parte a acesteia (atelier, fabrică, depozit, birou, mină sau staţie etc.) situată la o adresă identificabilă.

În acest loc se desfăşoară o activitate economică, pentru care – în afara unor cazuri excepţionale – lucrează una sau mai multe persoane (cu normă întreagă sau parţială) pentru aceeaşi întreprindere.

Întreprinderea activă este entitatea care, din punct de vedere economic, este activă în perioada de observare, respectiv realizează bunuri sau servicii, înregistrează cheltuieli şi întocmeşte bilanţ contabil.

Decalajul de timp dintre momentul înregistrării unei întreprinderi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi momentul în care aceasta îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi considerată activă, din punct de vedere economic, conduce la unele diferenţe între datele prezentate de Institutul Naţional de Statistică şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Întreprinderea dormantă este entitatea care există juridic, dar este inactivă, din punct de vedere economic, în perioada de observare.

În funcţie de principalele caracteristici ale comportamentului lor economic, întreprinderile – în sensul larg al cuvântului – se clasifică în următoarele categorii:

– Întreprinderi cu activitate economică nefinanciară: întreprinderi agricole; întreprinderi din industrie, construcţii, comerţ şi alte servicii;

– Întreprinderi financiare, bancare şi de asigurări;

– Instituţii din administraţia publică centrală şi locală şi instituţii din sfera securităţii sociale;

– Întreprinzători privaţi – persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, persoane ce desfăşoară activităţi liberale.

Întreprinderile – în sensul larg al cuvântului – după formele juridice de organizare, sunt următoarele:

– Regii autonome şi institute naţionale înfiinţate prin Hotărâri guvernamentale sau ale administraţiei locale;

– Societăţi comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 31 / 1990, cu modificările şi completările ulterioare, de tipul:

– societăţi în nume colectiv;

– societăţi în comandită simplă;

– societăţi în comandită pe acţiuni;

– societăţi pe acţiuni, inclusiv societăţi şi companii naţionale;

– societăţi cu răspundere limitată.

– Societăţi agricole înfiinţate sau reorganizate în baza Legii nr. 36 / 1991;

– Societăţi cooperatiste reprezintă societăţile cu capital de tip cooperatist înfiinţate sau reorganizate în baza  Decret – Lege nr. 66 / 1990 şi a Legii nr. 109 / 1996, respectiv Legea nr. 1 / 2005;

– Alte instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale înfiinţate prin decrete, legi;

– Instituţii bugetare înfiinţate prin hotărâri de guvern sau decizii ale organelor administraţiei locale;

– Întreprinzători privaţi – persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, înfiinţate în baza O.U.G. nr. 44 / 2008, profesiile liberale aşa cum sunt definite de legile speciale;

– Organizaţii neguvernamentale – asociaţii şi fundaţii, sindicate, partide politice, organizaţii ale cultelor religioase înfiinţate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26 / 2000 şi Legii nr. 14 / 2003, Legii nr. 489 / 2006 şi Legii nr. 62 / 2011.

După forma juridică de organizare, întreprinderile au caracter comercial sau necomercial. În categoria formelor juridice necomerciale sunt incluse instituţiile bugetare, administraţia publică centrală şi locală, precum şi organizaţiile neguvernamentale.

În sfera economică se includ formele juridice cu caracter comercial: regii autonome şi institute naţionale, societăţi comerciale, societăţi cooperatiste, societăţi agricole. În această categorie nu se includ societăţile care desfăşoară activităţi cu caracter social, respectiv activităţile didactic-educative şi de asistenţă sanitară. Aceste activităţi nu sunt asimilate cu un act de comerţ şi nu pot conferi comercialitate societăţii care o desfăşoară.

Mărimea întreprinderii este evaluată după criteriul numărului mediu de salariaţi, în perioada de referinţă, în concordanţă cu criteriile emise de Eurostat. Se utilizează următoarele intervale:

– întreprinderi micro: 0 – 9 salariaţi;

– întreprinderi mici: 10 – 49 salariaţi;

– întreprinderi mijlocii: 50 – 249 salariaţi;

– întreprinderi mari: 250 salariaţi şi peste.

Activitatea principală a întreprinderii este stabilită în funcţie de produsele sau serviciile a căror realizare implică cele mai mari părţi ale resurselor umane sau care aduc cele mai mari venituri întreprinderii şi se determină utilizând CAEN Rev.2.

Cifra de afaceri – suma veniturilor rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări şi prestări de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

Datele privind cifra de afaceri nu includ TVA.

Investiţii brute în bunuri corporale – valoarea investiţiilor efectuate în cursul perioadei de referinţă în toate bunurile corporale, incluzând pe lângă mijloacele fixe puse în funcţiune şi valoarea cumpărărilor de terenuri şi mijloace fixe (la mâna a doua sau cumpărate de la alte unităţi) corectată cu diferenţa (±) soldurilor de imobilizări corporale în curs (investiţii neterminate), cu diminuările prin: investiţii care nu creează mijloace fixe, investiţii definitiv sistate, investiţii în curs vândute şi investiţii în curs de execuţie cedate la terţi.

Investiţii nete noi – reprezintă cheltuielile efectuate pentru lucrări de construcţii, de instalaţii şi de montaj, pentru achiziţionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate creării de noi mijloace fixe (a căror valoare individuală să depăşească 2500 lei şi să aibă o durată normată de serviciu mai mare de un an), pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstrucţia celor existente, precum şi valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe existente şi al terenurilor  reluate cu plată de la alte unităţi (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de încărcare-descărcare) etc.


TRANSPORTURI, POŞTĂ ŞI TELECOMUNICAŢII. SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetări statistice privind transportul de mărfuri şi pasageri pe moduri de transport privind infrastructura şi mijloacele de transport şi activităţile de poştă şi telecomunicaţii.

Surse administrative:

– Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, pentru datele privind activităţile de telefonie.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

TRANSPORTURI

Drumurile sunt căi de comunicaţie terestră, special amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi pietonilor.

Drumurile publice sunt drumurile de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării.

Drumurile naţionale aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile care asigură legătura cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine.

Drumurile judeţene şi comunale asigură legăturile între reşedinţele de judeţ cu municipiile, cu oraşele, cu reşedinţele de comună, cu staţiunile balneoclimaterice şi turistice, cu porturile şi aeroporturile, cu obiectivele importante legate de apărarea ţării şi cu obiectivele istorice importante, între oraşe şi municipii, precum şi între acestea şi reşedinţele de comună, între reşedinţele de comună, respectiv între reşedinţa de comună şi satele componenete sau cu alte sate, între oraş şi sate, între sate.

Datele privind infrastructura de transport feroviar prezintă lungimea liniilor de cale ferată în exploatare, definite ca linii deschise transportului feroviar de mărfuri şi pasageri, iar cele privind infrastructura de transport rutier se referă la drumuri.

POŞTĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

Trimiterea poştală se referă la expedierea şi livrarea unui bun, prin mijloace diferite de cele electronice, la adresa indicată de expeditor, utilizând serviciile de poştă. Sunt incluse trimiterile de corespondenţă, imprimatele şi coletele poştale.

Trimiterea de corespondenţă este o comunicare scrisă, tipărită, imprimată sau înregistrată pe orice suport material care urmează să fie transportată şi livrată la adresa indicată de expeditor (altfel decât electronic) pe suportul sau pe ambalajul acestuia.

Imprimatele (cărţi, cataloage, ziare şi periodice) sunt trimiteri poştale care nu sunt incluse în categoria trimiterilor de corespondenţă.

Trimiterile poştale recomandate sunt acele trimiteri pentru care se oferă o garanţie forfetară împotriva riscurilor de pierdere, furt, distrugere totală sau parţială, deteriorare şi pentru care se eliberează la cerere o dovadă privind depunerea la punctul de acces sau la destinatar.

Trimiterile poştale cu valoare declarată sunt acele trimiteri care sunt asigurate împotriva pierderii, furtului, distrugerii totale sau parţiale, deteriorării, pentru o sumă egală cu valoarea declarată de expeditor.

Coletul poştal este o trimitere poştală conţinând bunuri cu sau fără valoare comercială; coletele poştale nu trebuie să conţină alte trimiteri poştale.

În numărul de conexiuni la serviciile de telefonie sunt cuprinse conexiunile persoanelor fizice şi juridice la serviciile de telefonie fixă şi mobilă.

Numărul de conexiuni la servicul de telefonie fixă este reprezentat de numărul de linii telefonice fixe conectate pentru care se plătesc abonamente.

Numărul de conexiuni la serviciile de telefonie mobilă este reprezentat de numărul de cartele SIM pe bază de abonamente şi cartele SIM preplătite active.

TURISM.SURSA DATELOR

Cercetări statistice:

– Cercetări statistice privind activitatea de turism a persoanelor juridice şi fizice care deţin structuri de cazare turistică de 5 locuri-pat şi peste (activitatea de cazare turistică).

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare sau clasificare al structurii de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Sunt luate în calcul numărul de locuri din structurile existente la 31 iulie, din anul respectiv.

Capacitatea de cazare turistică în funcţiune (exprimată în locuri-zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziţia turiştilor de către structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, înmulţit cu numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turişti, pentru reparaţii sau pentru alte motive.
Indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcţiune, din perioada respective.



STRATEGIA DE DEZVOLTARE LOCALĂ A MUNICIPIULUI OLTENIȚA PENTRU PERIOADA 2021-2027
(c) 2021 Primăria Municipiului Oltenița, județ Călărași
Strategia a fost realizata de către S.C. Interhub Development S.R.L.